EXCLUSIV | Daniel Nuță s-a împăcat cu trecutul? Ce spune actorul despre greșeli și alegeri în viață: „Dacă există iubire, există iertare”

Este actorul care a avut șansa să îl joace de două ori pe Vlad Țepeș, atât în serialul “Egregora”, cât și în superproducția Netflix, “Ascensiunea imperiilor: Otomanii”, devenind celebru peste noapte pentru prestația sa impecabilă. Între timp a mai jucat în mai multe piese de teatru, a primit un rol în comedia Retreat Vama Veche regizată de Petre Năstase, iar acum a mai făcut un salt mult așteptat în carieră. Daniel Nuță a fost cooptat în distribuția noului serial pregătit de ProTV, “Groapa”, care acum a ajuns la al doilea sezon.

După 7 ani în care s-a chinuit să își lase părul lung, a fost nevoit să se tundă pentru rolul din “Groapa” . Daniel Nuță ne-a povestit exclusiv pentru Ciao.ro cum se regăsește în povestea lui Sasha, ce regrete are și cum îl urmărește trecutul în viața de zi cu zi.

Daniel Nuță s-a împăcat cu trecutul?

Trecutul personajului tău din Groapa îl urmărește și pe el. În ce fel te-ai regăsit în povestea lui?

Situațiile și poveștile de viață sunt atât de diferite încât nu aș avea cum vreodată ca povestea mea să semene cu a lui Sasha. În schimb, cred că dacă ne aducem bine aminte din sezonul 1, el își ia inima în dinți la vârsta de 16 ani și pleacă din Giurgiu spre București ca să facă muzică, să devină independent și să stea cât mai departe de familia lui. Eu nu am fugit, nu am vrut să stau departe de ei, dar mi-am dorit să vin în București să fac teatru și film. M-am eliberat de prejudecățile tuturor despre meseria asta și mi-am urmat visul.

Ce parte din trecut ai vrea s-o păstrezi mereu vie?

Nu am regrete, aș vrea să se păstreze toate, dar cred că perioada când eram foarte, foarte mic, 4-5 ani probabil, vara, acasă, prin iarbă, prin curtea plină de flori. M-aș mai întoarce acolo din când în când, să respir pentru câteva secunde acel aer, să simt liniștea pe care o avea acel copil și apoi să mă întorc la cine sunt acum.

Când ai simțit că te-ai împăcat cu o parte din trecutul tău?

Pacea cu trecut se întâmplă pentru tot restul vieții, e un proces constant. La 30, ai trecut de la 15. La 45 ai trecutul de la 15 și de la 30 ani, și tot așa. Nu se termină niciodată. Mi se pare greu, dar important să înțelegi ce anume te deranjează și cu ce ți-e rușine din trecut. Cred că intrăm deja în niște lucruri mai terapeutice și deviem de la serialul Groapa.

Ce spune actorul despre greșeli și alegeri în viață

Ce te-a învățat cea mai grea greșeală pe care ai făcut-o?

Că nu există ce mai mare greșeală, că suntem vii și oricând poate să fie o greșeală și mai mare, și mai gravă etc. Cu cât trăiești cât poți de mult în prezent și nu în proiecții, greșeala devine parte din viață și se consideră, practic, o nouă etapă în procesul tău.

Ce înseamnă pentru tine să ierți cu adevărat?

Dacă există iubire, există iertare. Mai ales iubirea față de familie, care se presupune că e necondiționată. Odată cu iertare – lipsa de a mai judeca. Wow, ce greu e, dar ce eliberator când reușești!

Dacă ai putea vorbi cu tine, cel de acum 10 ani, ce i-ai spune?

Vai, multe, nu aș știi cu ce să încep, însă nimic din ce să influențeze în vreun fel deciziile pe care le-a luat. Aș face în așa fel încât drumul meu să rămână același, cu toate lecțiile pe care a trebuit să le învăț. Aaa, și să nu-i mai fie atât de frică. Să respire un pic pentru că se așează lucrurile cum vrea el.

Când ai simțit prima dată că ai crescut cu adevărat?

Chiar nu am un moment anume, cred că băiatul ăsta despre care vorbeam la întrebarea trecută, la 22 ani, era pe cale să descopere niște lucruri sănătoase pentru el și să înceapă procesul de maturizare, umană și profesională.

„Dacă există iubire, există iertare”

Ți s-a întâmplat vreodată ca o alegere mică să-ți schimbe complet drumul?

Orice alegere, oricât de mică sau mare, ne schimbă complet drumul. Ireversibil. Și de asta mi se pare că avem nevoie să fim prezenți în viețile noastre, nu în proiecții.

Când ai simțit ultima oară că trebuie să o iei de la capăt?

Din fericire, nu o prea iei de la capăt, e un flux emoțional în interiorul nostru, care nu se întoarce niciodată în același punct. Nici în relații, nici profesional. În fiecare moment, ești cu un pas mai aproape de x sau y lucru pe care ți-l dorești. Sau mai departe. Dar niciodată în același.

Cum faci pace cu lucrurile pe care nu le poți schimba?

Să le accepți că nu le poți schimba. Apoi, să înțelegi și de ce a venit spre tine acel om/lucru/situație în acel moment. Care e motivația. Și accepți și lucrul ăsta. Cred. Nu știu. Așa încerc eu să fac. Uneori îmi iese.

foto: colaj CIAO.RO / PR PRO TV